Procesul de individuație și negarea

Multe citate motivationale și cărți din seria „self-help” îndeamnă la distanțarea de ceea ce e negativ și de oamenii toxici. Fără să stam pe gânduri ne îndreptăm spre plăceri imediate și ne îndepărtam de sursele care ne creeaza disconfort și ne fac să ne punem întrebări. E mai simpu si părem fericiți.

Dar struțul dacă iși îngroapă capul în nisip, se îndepărtează de sursa pericolului? Gândurile și situațiile negative de care fugim sunt împinse în inconstient, unde se întâlnesc și se înfrățesc cu alte gânduri și situații negative pe care le-am suprimat. Ceea ce negăm capătă forță în „întuneric” și poate izbucni violent, atunci când ne așteptăm mai puțin. Ne dăm seama că doar mersul la cumpărături, senzațiile tari sau alcoolul ne pot elibera, descoperim frici iraționale sau atacuri de panică, depresii și multe altele care ne dau târcoale.

Schimbarea se produce prin confruntare! În orice poveste pe care o citim, pentru a se transforma, eroul principal trece prin probe pe care învață să le depășească. Personajul se confruntă cu monștrii, zmei, forțe ale răului și după fiecare obstacol devine mai înțelept și mai puternic. Această învățătură se transmite de secole, iar în viețile noastre, noi suntem personajele principale. De ce azi credem în slogane și căutăm soluții rapide și pastile magice care să ne rezolve problemele?

Dacă nu credem în povești, știința ne confirmă același lucru: înfruntarea directa conduce la desensibilizare. Cu alte cuvinte, un gând/emoție negativ(ă) dispare de la sine dacă ne concentrăm asupra lui/ei.

Sine și individuație

C. G. Jung, cunoscut psihiatru, definește Sinele ca o sumă a ceea ce e conștient și inconștient. „Toate acele dorințe și emoții necivilizate, care sunt incompatibile cu standardele sociale și idealul nostru de personalitate, tot ceea ce ne rușinează, tot ceea ce nu ne dorim să cunoaștem despre noi*” se ascund în inconștientul personal, în ceea ce Jung defineste a fi „umbra”. De asemenea, acolo se află și resursele noastre pe care nu le folosim pentru că nu știm de existența lor.

Călătoria psihologică – numită individuație – în care învățăm să conviețuim cu umbra noastră poate fi uneori întortocheată, însă duce la definirea Sinelui, a totalității, a întregului. De asemenea, ea presupune și întâlnirea cu arhetipurile inconștientului colectiv, însă despre asta vom vorbi într-un articol viitor. Acceptând părțile din noi care nu ne plac, avem posibilitatea de a le transforma sau de a le tempera. Individuația este deci, un proces de maturizare în care „împăcăm” contrariile: gândire-afectivitate, senzație-intuiție, masculin-feminin, bine-rau, etc.

Dacă găsim curajul să explorăm latura din noi la care am renunțat în lupta pentru existență, ambiție sau plăcere avem posibilitatea de a descoperi noi semnificații. „Persoana individuată, acceptându-și inconștientul, în timp ce rămâne conștientă de personalitatea sa unică, și-a înțeles frățietatea cu toate ființele vii.*”

*citate preluate din cartea „Introducere în psihologia lui C.G.Jung” de Frieda Fordham

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Scroll to Top